Am considerat că ar fi potrivit un răspuns la această întrebare deoarece, de cele mai multe ori, fie de voie, fie de nevoie, de la o cercetare documentară pornește totul.

Cercetarea documentară în bazele de date dedicate mărcilor este soluția atunci când apare o nedumerire, o idee de business, o dilemă, dar și o dispută sau o amenințare pentru ceva ce există deja, iar pentru o cercetare documentară executată corect este nevoie de o seama de cunoștințe și deprinderi care, dacă nu sunt deținute, ar tebui învățate.

Fie că dorim identificarea proprietarului unei mărci sau a mărcilor unui proprietar, fie ca dorim să cunoaștem întinderea unui drept exclusiv ce are la bază o marcă înregistrată, fie dorim să inițiem o acțiune în contrafacere, fie că avem probleme cu Poliția sau cu Vama din cauza unei mărci, fie că… multe, multe, toate soluțiile acestor probleme se regăsesc în informațiile ce pot fi obținute printr-o cercetare documentară. Toată derularea ulterioară a situațiilor depinde de informațiile puse la dispoziție de o cercetare documentară făcută la un nivel de calitate corespunzător.

Mai mult, cercetare documentară este un instrument la fel de important și la fel de folositor atât pentru specialiști cât și nespecialiști, respectiv atat pentru cei care furnizează soluții cât si pentru cei care le caută singuri. Și într-un caz și în celălalt tehnicile utilizate în cercetarea documentară vor determina acuratețea ei și implicit rezultatele, adică baza unei decizii corecte.

Cercetare-documentara-in-post-image

Putem să căutăm o marcă. O cunoaștem, mai mult sau mai puțin, și vrem să știm mai mult și de aici apare o primă problemă care necesită o clarificare.

O marcă, pentru a cunoaște o marcă ce ar trebui să știm despre ea?

Trebuie să discernem între informațiile ”de piață” și informațiile ”de specialitate”. Sper să nu se supere nimeni pentru o asemenea separare, dar fiecare dintre acestea își au nu numai surse diferite, dar și meniri diferite, pe de-o parte, iar pe de altă parte ambele categorii se pot combina cu succes făcând ansamblul mai atractiv, mai ușor de înțeles, de analizat, de utilizat ca bază pentru o concluzie pertinentă ori o decizie corectă.

Când vorbim de informațiile de ”specialitate” care pot caracteriza o marcă, ne apropiem de cercetarea ei, iar pasul față de ipostaza menționată anterior este foarte mare. O asemenea lucrare poate să rezultă dintr-o motivație mai complexă, din necesitatea de a defini genul proxim înainte ca diferența specifică să individualizeze ceva care să ne reprezinte pe piață și să prezinte cu succes consumatorilor ceea ce avem noi de oferit. Altfel spus, pentru cineva mai apropiat de un alt domeniu al proprietății industriale, si anume brevetele, este ceea ce definește așa numitul ”stadiu al tehnicii”. Cât se poate de prozaic, putem spune că identificăm ce există pentru a adăuga ceva nou.

De ce ar trebui să căutăm o marcă sau să cercetăm în legătură cu o marcă?

Din nou trebuie să facem o distincție. Căutăm o marcă să ne convingem că există, să vedem în ce constă marca respectivă, să decidem asupra poziției pe care trebuie să o adoptăm față de ea, în situația dată și conform cu intențiile pe care le avem. Căutarea și găsirea unei mărci ne poate clarifica, într-o anumită măsură, o situație de ”utilizare fără drept”, sau, într-o ipostază complet diferită, o posibilă franciză. Aceasta ne spune că scopul unei căutări poate fi foarte diferit, ceea ce ne îndeamnă să ne gândim că și alegerea criteriilor de căutare ar putea fi particularizată conform scopului urmărit.

Cel mai bine putem pătrunde înțelesurile printr-un exemplu. Să presupunem că avem o afacere și identificăm pe piață o oportunitate de dezvoltare, respectiv o reclamă susținută la o gama de produse din cele din care comercializează și firma noastră. Reclama este făcută pentru o denumire… să o numim de exemplu Constanța, iar sub această denumire reclama propune consumatorilor produse cosmetice. Este clar că această campanie are ca obiectiv și ”racolarea” unor distribuitori deoarece la fiecare difuzare a clipurilor publicitare nu este uitată precizarea ”importator exclusiv”. În cazul acestui exemplu, o cercetare documentară utilizând informațiile pe care le deținem și făcută în bazele de date care conțin mărcile înregistrate ne poate oferi o confirmare sau o infirmare cu privire la existența unei mărci înregistrate cu demunirea Constanța, precum și asupra veridicității caracterului precizat în reclamă, respectiv acela de ”importator exclusiv”. Ambele sunt informații deosebit de utile ce pot influența activitatea unei companii.

Atunci când însă cercetăm în legătură cu o potențială marcă aceasta implică deja lucruri specializate, clasificări cu privire la mărci, care se răsfrâng asupra a două aspecte importante în ceea ce privește o marcă, respectiv vectorul ”semn” și vectorul ”lista de produse și/sau servicii”.

Acești doi vectori, alături de un al treilea după cum veți vedea, definesc de fapt marca. Semnul reprezintă marca în sine, așa cum se prezintă ea, verbală, figurativă sau combinată, iar lista de produse și/sau servicii reprezintă produsele și/sau serviciile oferite consumatorilor sub marca respectivă. Utilizând clasificările despre care aminteam anterior putem cerceta acele semne care au caracteristici comune, din punct de vedere al elementelor grafice și/sau verbale pe care o marcă le înglobează și care au fost solicitate la înregistrare pentru o categorie de produse și/sau servicii, ori pentru mai multe.

Este cred evident acum faptul că îmbinarea criteriilor de căutare sau cercetare contribuie de fapt la identificarea drepturilor exclusive pe care o marcă înregistrată le asigură pe o anumită piață. Acest enunț introduce încă un element foarte important și anume vectorul ”teritoriu”, aceasta deoarece mărcile sunt înregistrate cu respectarea principiului teritorialității, respectiv mărcile înregistrate produc efecte pe teritoriul, național sau trans-național, pe care este valabilă reglementarea în baza căreia marca a fost înregistrată. Este evident vorba de teritoriul care este acoperit de dreptul de folosință exclusivă pe care îl asigură înregistrarea unei mărci, pentru o listă de produse și/sau servicii, pe respectivul teritoriu. Întotdeauna, dar întotdeauna, marca trebuie abordată ținându-se seama de acest trinom: semnul, lista și teritoriul, respectiv de ”vectorii mărcii” care împreună definesc marca și puterea pe care aceasta o are pe o anumită piață.

Există bineînțeles și un ”supremus” în cercetarea documentară în domeniul mărcilor. Este vorba de cerecetarea care se întreprinde având ca obiectiv crearea unei mărci, o marcă nouă care să răspundă unor cerințe impuse de natura activității unei companii, respectiv de produsele și sau serviciile pe care le oferă, de categoria de consumatori vizați, de piața pe care acționează sau va acționa compania respectivă și altele. Acest gen de cercetare este cea mai complexă pentru ca nimic din ce este regasit nu trebuie trecut cu vederea, pentru că se caută totul, dar nimic concret. Acest gen de cercetare documentară își atinge scopul atunci când, în final, apare calea care vă conduce la o nouă marcă.

Căutarea unei mărci, dar și cercetarea în legătura cu o marcă, este posibilă acum, mult mai ușor decât altădată, prin intermediul internetului, cu ajutorul bazelor de date care conțin informație structurată cu privire la mărcile înregistrate. Aceste baze, unele dintre ele gratuite, altele putând a fi cercetate doar contra unui tarif, mai mic sau mai mare, funcție de informațiile pe care le furnizează.

Cercetarea documentară în domeniul mărcilor reprezintă scotocirea în trecut pentru viitor ori studiul vechiului pentru ceva nou. Aceasta pentru că nimic nu a apărut din nimic!

Pin It on Pinterest

Share This